Un angrosist produce, de regulă, foarte puțin el însuși. Cea mai mare parte a cifrei de afaceri provine din mărfuri care sunt achiziționate, depozitate și revândute. Acest lucru schimbă complet natura datelor de sustenabilitate față de o fabrică. Nu există un proces de producție de măsurat, nici un parc de utilaje cu consum de energie care să formeze nucleul raportării. În schimb, totul se reduce la două lucruri: ce se mișcă prin clădire (transport, depozitare, ambalare) și ce se petrece în lanțul de aprovizionare din amonte (producția la furnizori, adesea în alte țări). Pentru un angrosist, cele mai mari emisii se află aproape întotdeauna la nivelul produselor achiziționate în sine, nu la nivelul propriei operațiuni. Acest lucru face ca sferele proprii 1 și 2 (scope 1 și 2) să fie relativ limitate, iar sfera 3 (scope 3), proporțional, cu atât mai mare și mai dificil de completat.
Amprenta fizică a unui angrosist se concentrează în centrul de distribuție: consumul de energie pentru răcire, iluminat, stații de încărcare pentru parcul auto, precum și consumul de combustibil al camioanelor proprii sau angajate. Aceste date pot fi de obicei găsite, dar nu întotdeauna într-un singur loc. Departamentul de facilități gestionează facturile de energie ale clădirii, departamentul de transport gestionează kilometrajul și bonurile de combustibil (sau lasă acest lucru în sarcina unui prestator logistic), iar administratorul parcului auto are, la rândul său, o evidență proprie pentru contractele de leasing și consum. Cine dorește să raporteze pentru transportul și depozitarea proprii trebuie, prin urmare, să consulte cel puțin trei departamente care țin fiecare o parte din același tablou, fără să existe o privire de ansamblu unică asupra căror curse, căror vehicule și căror fluxuri de energie le corespund.
Cea mai mare parte a datelor de sustenabilitate ale unui angrosist nu se află în propria companie, ci la furnizori. Aceștia pot fi sute de părți, dispersate pe mai multe țări, fiecare cu un nivel diferit de maturitate în raportare. Unii furnizori livrează o cifră de CO2 per produs, alții oferă doar o greutate și o țară de origine, iar alții nu oferă nimic. Aceste informații ajung prin contracte de achiziție, confirmări de comandă, e-mailuri și, uneori, un fișier Excel separat pe care un furnizor l-a trimis cândva. Rareori există un sistem în care să se înregistreze, pentru fiecare produs sau furnizor, ce date de sustenabilitate sunt disponibile, cine le-a furnizat și cât de vechi sunt. Fără această privire de ansamblu, nu se poate vedea ce parte a achizițiilor este într-adevăr acoperită de cifre utilizabile și ce parte trebuie să se bazeze pe o estimare sau pe un factor sectorial generic.
Sistemul WMS (warehouse management system) și sistemul ERP ale unui angrosist sunt configurate pentru volume, locații și timpi de livrare, nu pentru caracteristici de sustenabilitate. Un articol are în acestea un SKU, o greutate și un furnizor, dar rareori o cifră de CO2 asociată sau o compoziție de materiale. Cine dorește să combine aceste informații trebuie să lege fișierul de produse din sistemul ERP la un fișier separat cu date despre furnizori, care, la rândul lui, este actualizat periodic fără să fie clar care este ultima versiune. La angrosiștii cu un sortiment larg, acest lucru se ridică rapid la mii de linii de articole care trebuie combinate manual sau printr-o conexiune fragilă, de fiecare dată din nou, la fiecare perioadă de raportare.
Angrosiștii care achiziționează la nivel internațional au încă un strat de date suplimentar: date de import și vamale privind originea și modalitatea de transport (transport maritim, transport aerian, transport rutier), relevante pentru calcularea emisiilor de transport, dar de obicei gestionate de un departament de logistică sau de vamă care nu este obișnuit cu întrebări legate de sustenabilitate. În plus, ambalajul este un punct recurent: materialul și greutatea cutiilor, paleților și foliei sunt de obicei urmărite pentru calculul costurilor, nu pentru raportarea de mediu, astfel încât unitățile și definițiile nu corespund cu ceea ce necesită un raport de sustenabilitate. Iar la angrosiștii cu propriu serviciu de livrare, se adaugă și ultimul kilometru către client, cu date proprii despre rute și vehicule, separate de restul.
Combinația dintre o operațiune proprie limitată și un lanț de aprovizionare exterior greu și fragmentat este ceea ce diferențiază un angrosist, de exemplu, de datele de sustenabilitate în industria prelucrătoare, unde procesele de producție proprii formează chiar partea principală, sau de datele de sustenabilitate în comerțul cu amănuntul, unde suprafața de vânzare și consumatorul adaugă un strat suplimentar. Angrosiștii care organizează ei înșiși transportul recunosc, de asemenea, multe elemente din datele de sustenabilitate în sectorul transporturilor, unde kilometrajul, combustibilul și datele despre vehicule sunt, la fel, dispersate pe mai multe sisteme și părți. Un bun punct de start nu este, atunci, un instrument care trebuie să colecteze totul, ci un registru în care, pentru fiecare punct de date, se indică de unde provine, cine se ocupă de el și cât de actual este, astfel încât să devină clar ce parte a lanțului este deja acoperită și ce parte este încă o estimare.
De îndată ce această privire de ansamblu există, se formează și o imagine despre cât din această muncă de colectare și corelare se face repetat și manual, de la analiza e-mailurilor furnizorilor până la combinarea fișierelor Excel. Acesta este exact tipul de muncă pentru care scanul de lucru al FTE TO AI calculează, pe sarcină, ce parte din aceasta poate fi preluată de AI, astfel încât să devină clar unde oamenii își petrec timpul cu muncă ce poate fi organizată mai sistematic.
Vraag maar waar een datapunt vandaan komt. Dat is meestal de hele vraag.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.