O instituție de învățământ nu este o fabrică și nici un lanț de magazine, dar este totuși o organizație cu clădiri, contracte de energie, transport, achiziții și un grup mare de oameni care nu sunt angajați în sensul obișnuit al termenului. Studenții și elevii se deplasează prin clădiri, folosesc facilități și generează deplasări, fără să figureze nicăieri pe o listă de salarii. Această relație dintre angajați și utilizatorii clădirilor este diferită în educație față de majoritatea sectoarelor, iar acest lucru se reflectă în date: o mare parte din impactul asupra mediului este legată de gradul de ocupare și de utilizarea clădirilor, nu de un proces de producție sau de o suprafață de vânzare.
Pe lângă asta, o instituție este adesea formată din mai multe locații, uneori răspândite într-un oraș sau o regiune, fiecare cu propriile contoare, propriul management și propriile contracte de închiriere. Educația are, în plus, un ritm sezonier puternic: perioade de vacanță, spații neocupate temporar, utilizare seara de către terți. Cine adună datele de energie pe lună fără să cunoască acest ritm, ajunge ușor la concluzii greșite despre economii care sunt de fapt doar efectul distribuirii vacanțelor.
La majoritatea instituțiilor, patrimoniul imobiliar reprezintă cel mai mare post. Aceste date sunt împrăștiate pe mai multe locuri: departamentul de facilități are contracte de energie și citiri ale contoarelor, adesea pe clădire și nu centralizate. La instituțiile mai mari cu proprietăți imobiliare proprii, există în plus un sistem de management al clădirilor cu date de consum pe instalație. La locațiile închiriate, o parte din responsabilitate, și implicit o parte din date, revine proprietarului, care nu este întotdeauna dispus sau capabil să le partajeze la nivelul necesar.
Renovările, măsurile de izolare și ecologizarea instalațiilor sunt adesea consemnate în dosare de proiect la departamentul de facilități sau la un partener extern, separat de administrarea obișnuită a energiei. Cine dorește să regăsească efectul unei astfel de măsuri în cifre trebuie să lege aceste două surse între ele, iar acest lucru rareori se întâmplă automat.
Navetismul personalului este colectat, dacă este măsurat, de obicei prin resurse umane sau printr-un sistem de decontare. Comportamentul de deplasare al studenților și elevilor este o altă poveste: aceste date adesea nu există într-un sistem centralizat, cel mult ca estimare pe baza codurilor poștale sau a unui sondaj efectuat cu câțiva ani în urmă. În învățământul superior se adaugă și călătoriile internaționale, pentru schimb sau cercetare, consemnate în administrări separate ale birourilor internaționale sau ale departamentelor de cercetare, separat de datele obișnuite de deplasare ale personalului.
Cine nu ține separate aceste două grupuri — angajați și studenți — în registrul de puncte de date riscă să adune mere cu pere: un singur angajat cu normă întreagă cântărește altfel în date decât un student care vine două zile pe săptămână la o singură clădire.
Achizițiile la instituțiile de învățământ trec adesea printr-un departament central de achiziții pentru contractele mari, dar în paralel există comenzi descentralizate ale facultăților, departamentelor sau grupurilor individuale de cercetare. Materialele de laborator, substanțele chimice și echipamentele specializate la instituțiile de cercetare au un lanț de aprovizionare propriu, cu furnizori proprii, separat de achizițiile obișnuite de birou. Cateringul este de obicei externalizat unui partener extern, ceea ce înseamnă că datele privind risipa alimentară sau proveniența ingredientelor nu se află la instituție, ci la acel furnizor, cu o disponibilitate variabilă de a partaja cifrele.
Deșeurile reprezintă o situație similară: colectarea separată este organizată de departamentul de facilități sau de un operator extern de gestionare a deșeurilor, iar rapoartele care rezultă din aceasta nu corespund întotdeauna clasificării necesare pentru raportarea de sustenabilitate.
La universități și institute de învățământ superior, cercetarea adaugă un strat pe care alte sectoare nu îl cunosc. Grupurile de cercetare lucrează adesea cu bugete proprii, achiziții proprii și uneori cu clădiri sau laboratoare proprii, finanțate de parteneri externi cu propriile cerințe de raportare. Această autonomie descentralizată este funcțională pentru cercetare, dar înseamnă că proprietarii centrali de date adesea nu știu ce informații sunt deja înregistrate în acele grupuri, sau sub ce denumire și în ce format.
La multe instituții, abordarea datelor de sustenabilitate începe cu achiziționarea unui sistem de raportare. Acel sistem oferă ecrane clare, dar întrebarea de fond rămâne nerezolvată: reprezintă citirea contorului clădirii B spațiu de birouri, o sală de sport sau o parte închiriată unui terț, și cine din organizație poate răspunde la această întrebare. Fără o imagine ordonată a locului în care apare fiecare punct de date, a cui este responsabilitatea și ce reguli de calitate i se aplică, un instrument produce în principal afișări mai ordonate ale acelorași cifre incerte.
De aceea, Data Readiness Scan nu este un instrument de raportare, ci un registru: pentru fiecare punct de date, proveniența, traseul de la sursă la raport, proprietarul din cadrul instituției și regulile pe care trebuie să le respecte datele. Acest registru arată, de exemplu, unde lipsesc deplasările studenților, unde departamentul de facilități și managementul clădirilor numără separat unul de celălalt, și unde un furnizor extern de catering sau un operator de deșeuri nu are încă un punct de contact pentru furnizarea datelor.
Aceeași întrebare se pune, cu particularități proprii, în comerțul cu amănuntul, sectorul agricol și serviciile financiare, de fiecare dată cu o distribuție diferită între centralizat și descentralizat.
Acest instrument de scanare este încă în dezvoltare. Instituțiile care doresc să afle exact unde apar datele lor de sustenabilitate și la cine se află, se pot înscrie pe lista de așteptare și vor fi informate imediat ce instrumentul de scanare devine disponibil.
De îndată ce este clar ce puncte de date există, cine le gestionează și pe ce traseu iau naștere, devine vizibilă și munca din spatele lor: transcrierea citirilor contoarelor, extragerea datelor de deplasare din foi de calcul, verificarea facturilor furnizorilor de catering pentru proveniența ingredientelor. O mare parte din această muncă este repetitivă și legată de surse fixe, ceea ce o face potrivită pentru evaluarea automatizării. Instrumentul de scanare a muncii de la FTE TO AI calculează, pentru fiecare sarcină, ce parte din muncă poate fi preluată de AI, pe baza aceluiași tip de descompunere a sarcinilor ca cel din registrul de puncte de date.
Vraag maar waar een datapunt vandaan komt. Dat is meestal de hele vraag.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.