La mai multe unități de afaceri apare frecvent o întrebare la care nimeni nu poate răspunde cu exactitate: ce puncte de date sunt de fapt necesare, și care sunt colectate pentru că au fost solicitate și anul trecut. Fără un registru, lista de întrebări crește odată cu teama de a nu omite ceva. Cu un registru devine vizibil ce livrează efectiv fiecare unitate, de unde provine acest lucru și dacă răspunsul la întrebare este același punct de date ca la unitatea vecină.
Un registru de puncte de date nu este un șablon de raportare și nici un chestionar. Este o listă de puncte de date cu, pentru fiecare punct: definiția, unitatea de măsură, sursa, proprietarul și regula de calitate pe care trebuie să o respecte. Pentru o organizație cu mai multe unități de afaceri, aceasta înseamnă că fiecare punct de date poate fi trasat până la un loc concret dintr-un sistem concret, la o persoană responsabilă concretă. Nu 'emisii scope 2 pe unitate', ci 'consum kWh din factura X, introdus de Y, trasabil până la Z'.
Întrebarea ce puncte de date sunt cu adevărat necesare nu poate fi răspunsă dintr-o dată. Aceasta reiese din combinarea a ceea ce există deja. O prezentare a locurilor unde un punct de date există deja la mai multe unități de afaceri arată ce parte din întrebare este deja acoperită de sisteme existente și ce parte se află încă izolat în foi de calcul sau nu este înregistrată nicăieri. Doar când acest tablou este clar, devine evident ce puncte de date trebuie efectiv solicitate și care au devenit inutile.
Întocmirea unui registru nu începe cu un sistem, ci cu o listă de întrebări: ce puncte de date sunt utilizate acum, de către cine și pe baza cărei surse. Acesta este un exercițiu organizatoric, nu unul tehnic. O abordare pas cu pas pentru întocmirea unui registru de puncte de date la mai multe unități de afaceri descrie cum se desfășoară de obicei această inventariere: pe unitate, pe punct de date, cu sursa și proprietarul aferente.
În timpul acestei inventarieri apar două probleme recurente. Prima este punctul de date fără o sursă clară: o cifră care este transmisă de ani de zile, dar despre care nimeni nu mai poate indica de unde provine. O abordare pentru un punct de date fără sursă identificabilă la mai multe unități de afaceri tratează ce este de făcut în acest caz: nu se preia punctul de date pur și simplu, ci se reconstituie mai întâi sursa sau se marchează punctul de date ca nesigur până când acest lucru este posibil.
A doua problemă este punctul de date duplicat: două unități de afaceri care, cu denumiri și unități de măsură diferite, livrează aceeași informație de bază. O modalitate de a recunoaște un punct de date duplicat la mai multe unități de afaceri ajută să facă acest lucru vizibil, astfel încât registrul să nu înregistreze aceeași realitate de două ori sub două etichete diferite.
Un punct de date din registru este complet abia atunci când patru lucruri sunt stabilite: definiția este univocă, sursa este identificabilă, proprietarul este cunoscut și există o regulă de calitate care determină când o valoare este considerată validă. Dacă unul dintre aceste patru elemente lipsește, punctul de date nu este încă finalizat, indiferent de câte ori a fost deja livrat.
Acest lucru este valabil în aceeași măsură pentru întrebarea dacă registrul în ansamblu este finalizat. Un registru nu este complet pentru că conține o listă lungă de puncte de date, ci pentru că fiecare punct de date din acea listă este trasabil și fiecare unitate știe ce parte din listă i se aplică. Un test pentru a determina când un registru este finalizat la mai multe unități de afaceri descrie această limită: nu completitudine în număr, ci completitudine în trasabilitate.
Un indicator util în acest sens este simplu: câte dintre punctele de date au deja o sursă. O măsurare a câte dintre punctele dvs. de date au o sursă oferă o primă imagine a cât de avansată este organizația în realitate, independent de aspectul raportului sau al chestionarului din acest an.
Este tentant să se achiziționeze mai întâi un software care colectează, validează și raportează puncte de date. Această ordine funcționează invers atunci când procesul de bază nu este încă organizat: un instrument aplicat peste o colectare de date neorganizată produce rapoarte mai ordonate despre cifre care încă nu sunt trasabile. Registrul — cine livrează ce, din care sursă, conform cărei reguli — trebuie să existe mai întâi. Doar atunci un instrument are ceva sigur pe care să funcționeze.
Odată ce registrul este stabilit și este clar, pentru fiecare punct de date, cine îl livrează, din ce sursă și conform cărei reguli, devine relevantă o altă întrebare: ce parte din acest proces de livrare mai necesită muncă umană și ce parte este suficient de repetitivă pentru a fi lăsată în sarcina unui sistem. Scanul de lucru al FTE TO AI calculează, pe sarcină, ce parte din muncă poate fi preluată de AI și poate indica, pe baza registrului, per punct de date, unde introducerea manuală, verificarea sau transferul fac loc unui pas automatizat.
Vraag maar waar een datapunt vandaan komt. Dat is meestal de hele vraag.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.