Un grup cu mai multe entități are adesea mai multe versiuni ale aceluiași punct de date. O filială măsoară emisiile de scop 2 prin furnizorul de energie, alta prin firma de facility management, o a treia furnizează o estimare dintr-un fișier Excel care nu mai poate fi urmărită de nimeni până la sursă. La nivel de grup, acestea se combină într-o singură cifră, dar întrebarea cine deține această cifră rămâne adesea fără răspuns. Nu pentru că nimeni nu vrea să se ocupe de ea, ci pentru că structura grupului fragmentează proprietatea între entități care au fiecare propriile sisteme, definiții și responsabili.
Într-o singură companie, proprietatea este de obicei o chestiune de a lega un nume de o sarcină. Într-un grup cu mai multe entități, întrebarea este mai întâi: la ce nivel se situează proprietatea? Responsabilitatea pentru un punct de date aparține entității care efectuează măsurarea de bază, sau funcției de grup care consolidează cifra? Ambele răspunsuri sunt susținebile, și exact aici e problema. Fără o alegere explicită, apare o zonă gri în care entitatea consideră că grupul este responsabil pentru corectitudine, iar grupul consideră că entitatea garantează corectitudinea măsurării de bază. Ceea ce înțelegeți prin definiție și domeniu de aplicare sub aceasta depinde de cine deține definiția unui punct de date la nivel de grup versus la nivel local — o întrebare care este separată de, dar precede, întrebarea cine gestionează procesul care stă la baza acesteia.
Dacă nimeni nu este proprietar, nu se întâmplă imediat nimic vizibil. Cifra vine simplu, de undeva, și este inclusă în consolidare. Problema se arată abia atunci când ceva trebuie să se schimbe: o definiție este ajustată, un control cere justificare, sau cifra din acest an diferă puternic de cea din anul trecut. Atunci se constată că nimeni nu poate explica de unde vine numărul, ce asumpții conține, sau cine poate aproba modificarea. La o singură entitate, acest lucru este neplăcut. La un grup cu mai multe entități, devine o căutare prin departamente care cred toate că altcineva poate răspunde la întrebare.
Aceasta se leagă direct de cine deține procesul din spatele unui punct de date: nu doar cine livrează cifra, ci cine este responsabil pentru pașii care conduc către aceasta — măsurarea, conversia, introducerea în sistem. Într-un grup cu mai multe entități, acești pași pot aparține unor părți diferite, iar fără un proprietar stabilit pentru fiecare pas, nu se poate urmări de unde a apărut o abatere.
Soluția nu este să numiți pentru fiecare punct de date un proprietar care întâmplător este disponibil. Asta doar deplasează problema. Un proprietar trebuie să fie cineva care are de fapt influență asupra sursei cifrei: cel care face măsurarea, gestionează sistemul, sau verifică livrarea. La grupurile cu mai multe entități, aceasta înseamnă adesea o alocare stratificată — un proprietar local pentru măsurarea de bază, și un proprietar de grup pentru logica de consolidare care reunește măsurările individuale într-o singură cifră.
Aceste două roluri nu sunt interschimbabile. Proprietarul local poate confirma că măsurarea la nivelul entității este corectă, dar nu că adunarea la nivel de grup a fost aplicată corect, cu factorii de conversie corecți și fără dublă contorizare. Proprietarul de grup poate gestiona consolidarea, dar nu poate garanta că fiecare măsurare de bază este validă. Este necesar ca ambele roluri să fie ocupate pentru a ști de unde provine o abatere atunci când controlul o cere la nivel de grup — o întrebare care în cele din urmă ajunge la cine deține controlul asupra unui punct de date: cine semnează pentru corectitudine, și pe baza căror confirmări de bază.
În multe grupuri cu mai multe entități, proprietatea există, dar numai în mintea persoanelor care ocupă postul de mulți ani. Toată lumea știe aproximativ cine se ocupă de ce, până când persoana respectivă este în concediu, își schimbă funcția, sau întrebarea este puțin mai specifică decât acoperă imaginea informală. Un registru al punctelor de date care consemnează, pentru fiecare punct de date, cine gestionează sursa, cine face consolidarea și cine semnează pentru corectitudine, face acest lucru independent de cine este întâmplător disponibil în acea săptămână. Acest registru nu trebuie să fie mai mare decât grupul însuși; trebuie doar să existe înainte ca întrebarea să devină urgentă.
Stabilirea proprietății este un pas; este de asemenea un moment bun pentru a analiza cât din munca ce ajunge la acel proprietar necesită de fapt evaluare, și cât se reduce la retranscrierea cifrelor dintr-un sistem în altul. Scanarea muncii de la FTE TO AI calculează, pe sarcină, ce parte din această muncă poate fi preluată de AI, astfel încât un proprietar dintr-un grup cu mai multe entități își petrece timpul pe întrebările care necesită de fapt evaluare, în loc de combinarea manuală a fișierelor Excel din diferite filiale.
Vraag maar waar een datapunt vandaan komt. Dat is meestal de hele vraag.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.