Undeva în proces există o cifră pe care nimeni nu o mai poate explica. Consumul scope 2 al unei filiale, numărul de fte dintr-o subsidiară, cantitatea de deșeuri per linie de producție. Cifra se află în raportul de anul trecut, dar nimeni nu mai știe din ce sistem provine, cine a introdus-o, dacă este o sumă sau o estimare. Aceasta nu este o excepție. Este una dintre cele mai frecvente constatări atunci când o organizație își examinează sistematic pentru prima dată datele de sustenabilitate.
Întrebarea nu este retorică. Un punct de date fără sursă nu este prin definiție greșit, dar este nedemonstrat. Iar datele nedemonstrate care ajung totuși într-un raport reprezintă un risc care se manifestă abia în momentul în care cineva — un furnizor de asigurare (assurance), un organism de supraveghere, un client cu propriile obligații privind lanțul de aprovizionare — insistă cu întrebări.
Un registru de puncte de date nu este un instrument de raportare și nici un tablou de bord (dashboard). Este o listă: fiecare punct de date care ajunge într-un raport de sustenabilitate, urmat de o serie de câmpuri fixe. De unde provine. Cine este proprietarul acestuia. Ce prelucrări se află între sursă și raport. Conform căreia regulă este evaluată calitatea acestuia. Când a fost verificat ultima dată.
Fără aceste câmpuri, un punct de date este o cifră care se află întâmplător undeva. Cu aceste câmpuri, acesta devine o dată a cărei proveniență este consemnată și, prin urmare, verificabilă în mod repetat. Această distincție este exact locul unde organizațiile se blochează: raportul există, structura subiacentă nu.
De cele mai multe ori a existat totuși o sursă. Cineva a extras cândva o cifră dintr-un sistem ERP, a introdus-o într-o foaie de calcul, iar un coleg a reluat-o un an mai târziu fără să copieze și proveniența. Sau cifra este rezultatul unui calcul — o estimare pe baza unei medii, o conversie de la litri la kilograme de CO2 — a cărei regulă de calcul nu a fost notată. Exact acest traseu, ce prelucrări se află între sursă și raport, este locul unde se pierde cea mai mare parte a informației. O cifră care a fost prelucrată de trei ori înainte de a ajunge în raport a avut trei ocazii să își piardă proveniența.
La organizațiile cu mai multe filiale sau unități de afaceri se adaugă o a doua cauză: același punct de date există în mai multe locuri, într-o formă puțin diferită, și nimeni nu a stabilit vreodată care versiune reprezintă datele sursă. Aceasta este o întrebare diferită de cea privind sursa lipsă, dar cele două se intersectează: dacă doriți să știți unde există deja un punct de date la mai multe unități de afaceri, veți da adesea peste exact același punct vulnerabil.
Un punct de date fără sursă primește în registru un statut: neconfirmat. Nu este eliminat, nu este acceptat tacit ca fiind corect, ci este marcat. Din acel moment există o alegere de făcut, iar aceasta depinde de ce este în joc. Dacă este un punct de date evaluat ca fiind minor într-o analiză de materialitate, sursa poate fi identificată la un moment ulterior, fără ca raportul să aștepte după aceasta. Dacă este un punct de date care trebuie să fie supus asigurării (assurance), sursa este o condiție, nu un lucru de dorit în plus.
Căutarea în sine urmează un traseu fix: înapoi la documentul sau sistemul sursă, prin fiecare etapă de prelucrare, până la proprietarul care poate confirma că cifra este corectă. Aceasta este exact ceea ce înseamnă maparea source-to-report: nu verificarea cifrei, ci reconstruirea traseului către aceasta. Uneori se constată că acel traseu nu mai poate fi reconstruit. Concluzia în acest caz nu este că cifra este greșită, ci că nu poate fi demonstrată — și acesta este un rezultat diferit, dar la fel de important pentru un raport.
Un registru nu este finalizat de îndată ce fiecare punct de date are o sursă. Este finalizat atunci când fiecare punct de date are un proprietar care poate fi contactat, o regulă de calitate în raport cu care este evaluat și un istoric de prelucrare consemnat, care poate fi parcurs din nou fără ca cineva să trebuiască să îl știe pe de rost. Ceea ce include exact acest lucru, și când puteți renunța la căutarea unor detalii suplimentare, este detaliat la când este finalizat un registru. Pentru majoritatea organizațiilor, răspunsul este neplăcut de concret: este finalizat atunci când un coleg nou poate reconstitui raportul fără ajutor.
Detectarea și remedierea unui punct de date fără sursă este o activitate care se poate împărți în etape: cercetarea documentelor sursă, urmărirea prelucrărilor, contactarea proprietarilor, consemnarea răspunsurilor. O parte din această activitate — căutarea în sisteme a unei cifre lipsă, centralizarea confirmărilor primite — este suficient de repetitivă pentru a calcula ce poate prelua AI din aceasta. Scanul de activitate al FTE TO AI face exact acest lucru, pe sarcină: nu în afirmații generale despre automatizare, ci printr-o estimare concretă a ce parte din acest tip de activitate de căutare poate fi transferată unui sistem și ce parte necesită în continuare responsabilitate (ownership) și evaluare umană.
Vraag maar waar een datapunt vandaan komt. Dat is meestal de hele vraag.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.