Un bootcamp sună ca un training, câteva zile de program intensiv după care toată lumea își poate continua activitatea. Nu despre asta este vorba aici. Este vorba despre un proces structurat în care o organizație își cartografiază datele de sustenabilitate: ce puncte de date există, de unde provin, cine este responsabil pentru ele și ce reguli de calitate li se aplică. Nu este un training despre obligațiile de raportare, nu este un workshop despre standard. Este muncă asupra datelor propriu-zise.
Rezultatul este un registru de puncte de date: o prezentare generală a fiecărui punct de date de care are nevoie organizația, cu, pentru fiecare punct de date, originea urmărită de la sistemul-sursă până la cifra din raport, un proprietar desemnat și regulile pe care trebuie să le respecte datele pentru a fi considerate fiabile. Nu este un raport și nu este un tablou de bord. Este stratul de bază care determină dacă un raport, indiferent care, se bazează pe ceva solid. Unde există deja un punct de date este de obicei prima întrebare la care răspunde acest proces, iar această întrebare se dovedește frecvent mai dificilă decât se anticipase: aceleași date apar uneori în trei locuri, cu trei definiții diferite.
Nu este implementarea unui instrument. Un software care generează rapoarte peste un proces neorganizat produce rapoarte mai ordonate despre aceleași cifre nesigure. Databootcamp-ul precede acest pas: se stabilește mai întâi ce este un punct de date, de unde provine și cine poate fi tras la răspundere pentru el, abia apoi se analizează sistemele care pot sprijini acel proces. De asemenea, nu este o garanție a pregătirii pentru asigurare (assurance). Acesta aduce structura care face posibilă asigurarea, dar dacă un auditor aprobă o cifră depinde de mai mult decât un registru. Cei care doresc să exploreze acest aspect găsesc pe cum faceți datele ESG verificabile pentru asigurare unde se situează exact această limită.
O presupunere frecventă este că foile de calcul sunt sursa datelor nesigure și că un sistem este soluția. Este o concepție greșită. Problema este rareori mediul, ci absența proprietății și a trasabilității. O foaie de calcul cu un proprietar clar, o origine consemnată și o regulă de calitate este mai fiabilă decât un sistem costisitor fără aceste trei elemente. De ce foile de calcul nu sunt problema detaliază acest aspect. De aceea, databootcamp-ul nu se axează pe înlocuirea instrumentelor, ci pe consemnarea a ceea ce există deja, indiferent unde se află.
Investiția de timp depinde de numărul de puncte de date, de numărul de sisteme-sursă și de măsura în care proprietatea a fost deja alocată. O organizație cu câteva sisteme centrale și un număr mic de puncte de date materiale parcurge procesul diferit față de o organizație cu zeci de filiale, fiecare cu propriile foi de calcul și propriile definiții. Nu se poate indica o durată fixă fără acest context, iar cei care se așteaptă la o cifră concretă nu vor primi aici o estimare aruncată la întâmplare.
În momentul în care fiecare punct de date poate fi urmărit până la sursa sa și are un proprietar, discuția se transformă. Întrebări precum „de unde provine această cifră” și „cine poate explica acest lucru” au atunci un răspuns direct, în locul unei căutări prin corespondență și fișiere vechi. Acest lucru nu afectează doar raportarea din acest an, ci și predarea către un succesor, un nou controller sau o echipă externă. Ce se schimbă odată ce trasabilitatea este stabilită descrie această transformare, iar cine citește registrul dvs. de puncte de date când nu mai sunteți acolo arată de ce această transferabilitate cântărește adesea mai mult decât raportarea anului fiscal curent.
O greșeală frecventă este dorința de a completa registrul dintr-o dată pentru fiecare punct de date pe care un standard l-ar putea solicita vreodată. Acest lucru duce la un proiect care nu se finalizează niciodată. Databootcamp-ul începe cu punctele de date de care organizația are realmente nevoie, având în vedere materialitatea și sectorul său, și se extinde de acolo. De ce puncte de date aveți realmente nevoie este întrebarea care se pune la începutul fiecărui proces, înainte ca cineva să înceapă să construiască un registru.
Instrumentul care sprijină acest proces este în curs de dezvoltare. Cei care doresc să înceapă deja cartografierea punctelor de date, a originii și a proprietății se pot înscrie pe lista de așteptare; nu se livrează nimic care nu există încă, dar cererea este consemnată pentru momentul în care instrumentul va deveni disponibil.
Un registru de puncte de date arată de unde provin datele și cine răspunde de ele. Nu arată automat cât din munca din jurul acestora, retranscrierea, verificarea, îmbinarea surselor, va trebui să rămână muncă umană pe viitor. Cei care doresc să afle acest lucru pot cere la FTE TO AI calcularea scanării de muncă (werkscan): aceasta indică, pentru fiecare sarcină, ce parte din ea poate fi preluată de AI, astfel încât să devină clar unde se economisește timp și unde este necesar în continuare controlul uman.
Vraag maar waar een datapunt vandaan komt. Dat is meestal de hele vraag.
Answers come from this site’s knowledge base. Not tailored advice, and not a scan of your company.